SITUAȚIE GENERALĂ
Structura de circulații a cartierului Hipodrom este rezultatul unei organizări inițiale clare, în care traseele pietonale, accesele la clădiri și circulațiile auto erau gândite într-o relație coerentă cu spațiile verzi și cu distanțele dintre blocuri. În timp, această structură a fost afectată de intervenții succesive, locale, realizate fără coordonare, care au dus la pierderea continuității traseelor și la fragmentarea spațiului public.
Suprafața ca infrastructură pentru mers, ședere, joacă și alte activități desfășurate în spațiul public influențează parcurgerea diferită a zonelor din Hipodrom. Utilizarea materialelor în raport cu specificul suprafețelor, pavaje, carosabil, trotuar, alei pietonale, platforme de acces, rampe, trepte, dar și infrastructură tehnică aparentă (rigole, guri de canalizare), necesită tratări specifice, care în momentul de față nu sunt respectate nici în cadrul intervențiilor minore, locale, nici în proiecte mai ample de modernizare. Un astfel de exemplu îl reprezintă zonele cu piatră cubică sau suprafețe permeabile care au fost asfaltate în ultimii ani, eliminând orice permeabilitate a solului. Nevoia imediată de suplimentare a parcajelor a produs soluții în detrimentul suprafețelor permeabile, una dintre resursele valoroase ale cartierului.
Populația cartierului și relevanța accesibilității
Datele demografice ale Hipodromului conferă accesibilității o relevanță specifică și concretă. Conform datelor SPCLEP Brăila din 2020, 650 de persoane de peste 65 de ani au domiciliul în cartier de mai mult de 41 de ani. Această populație îmbătrânită în cartier are o dependență ridicată de spațiul public pietonal, o mobilitate mai redusă și o vulnerabilitate directă față de barierele acumulate: borduri ridicate, trepte neramplate, suprafețe degradate, alei blocate. Acestora li se vor adăuga familiile tinere care se vor stabili în cartier, pentru care accesibilitatea pentru cărucioare este o prioritate firească.
PROBLEME IDENTIFICATE
Discontinuități
Circulațiile pietonale sunt astăzi discontinue, adesea întrerupte sau deviate de intervenții locale (vezi Cap. IV. Spațiu public dintre blocuri), ceea ce afectează accesibilitatea între clădiri, spații verzi și echipamente de proximitate. Accesele către clădiri sunt în multe cazuri neclar definite sau obstrucționate, diferențele de nivel nu sunt accesibilizate, iar pe alocuri automobile sunt parcate pe traseul pietonal.
Barierele de accesibilitate acumulate
Situația accesibilității în Hipodrom este hibridă: proiectul inițial nu a prevăzut accesibilizare sistematică, care de altfel nici nu era o cerință de normativ în anii 1960, dar nici nu a produs bariere structurale majore. Problemele actuale sunt în bună parte datorate evoluției ulterioare: borduri ridicate în cadrul unor reparații locale, trepte adăugate la intrările în blocuri, platforme improvizate cu diferențe de nivel nejustificate, suprafețe deteriorate care produc obstacole pentru mersul asistat. La acestea se adaugă absența semnalisticii tactile pentru persoanele cu deficiențe de vedere și a rampelor la trecerile de pietoni din interiorul cartierului.
Tratare incoerentă, inadecvată și compromitere parțială a suprafețelor
Suprafețele urbane sunt și ele caracterizate de o lipsă de coerență materială și funcțională. Intervențiile succesive au introdus o varietate de materiale (asfalt, beton, pavele de diferite tipuri) fără o logică unitară la nivelul ansamblului. Această fragmentare afectează atât percepția spațiului ca public sau privat, cât și funcționarea acestuia, în special în relație cu drenajul și întreținerea. Permeabilitatea solului este redusă prin utilizarea predominantă a suprafețelor impermeabile, fără a lua în considerare rolul acestora în gestionarea apelor pluviale și în susținerea vegetației existente. În multe situații, intervențiile nu integrează soluții care să permită infiltrarea apei sau să contribuie la menținerea unui echilibru între suprafețele mineralizate și cele vegetale. Mai mult, lipsa unor reguli clare de amplasare și tratare conduce la ocuparea necontrolată a unor zone și la afectarea relației dintre spațiile construite și cele libere.
STRATEGIE
Mobilitate presupune trasee continue și accesibile pentru toți utilizatorii, suprafețe diferențiate după funcțiune și un raport reechilibrat între circulația pietonală și cea auto. Intervențiile sunt organizate pe două niveluri complementare: macro – ierarhia traseelor la nivelul intregului ansamblu și micro care abordează materialitatea suprafețelor și accesibilizarea.
Nivel Macro
Ierarhizarea traseelor
Primul pas al oricărei intervenții este stabilirea unei ierarhii clare a circulațiilor interioare, care să reflecte utilizarea reală și să o ghideze. Structura actuală moștenită a cartierului, deși în acord cu principiile perioadei, poate fi adesea greu de citit și de navigat. Se recomandă diferențierea în trei categorii:
Trasee principale pietonale – axele care conectează dotările urbane majore în cartier cu accesele la blocuri, locurile de joacă și Parcul Monument. Acestea trebuie să fie continue, cu lățime minimă de 1,80 m, fără obstacole permanente sau temporare, cu suprafețe tratate unitar și cu iluminat adecvat. Prioritatea pietonului este absolută pe aceste trasee: parcarea este interzisă, bordurile sunt coborâte la nivel la toate intersecțiile, obstacolele sunt eliminate.
Alei secundare – traseele care leagă traseele principale cu intrările la blocuri individuale, spațiile de joacă și zonele verzi. Pot fi mai înguste (minimum 1,20 m), cu tratamente mai variate, dar trebuie să fie continue și fără bariere de nivel.
Accese auto și zone de parcare – clar delimitate față de traseele pietonale, marcate printr-o diferențiere de material sau de nivel, amplasate la periferia spațiilor dintre blocuri pentru a nu fragmenta rețeaua pietonală internă.
Nivelul micro
Diferențierea suprafețelor după funcțiune
Deși tratarea unitară a suprafețelor este mai simplă, buna practică recomandă un principiu de diferențiere între principalele trasee și funcțiuni:
Trasee pietonale principale: pavaj dur, stabil, antiderapant, continuu — preferabil cu o culoare sau textură distinctivă față de zonele adiacente. Fără rosturi largi sau elemente care să creeze dificultăți pentru mersul asistat sau cu cărucior.
Alei secundare și accese la blocuri: același standard de stabilitate și continuitate, dar cu mai multă flexibilitate de material, inclusiv dale pe pat de nisip, care permit permeabilitate parțială.
Zone de parcare și acces auto: suprafețe distincte față de traseele pietonale, preferabil semi-permeabile (pavele cu rosturi înierbate, dale din beton cu goluri, pietriș stabilizat) acolo unde traficul permite. Marcajele sau diferențele de material trebuie să semnalizeze clar că automobilul este „oaspete” în acest spațiu, nu proprietarul lui.
Margini vegetale și zone tampon: suprafețe fără pavaj, cu sol afânat și acoperire vegetală, separate de traseele pietonale printr-un bordur coborât sau o diferență minimă de nivel. Interzicerea betonierii acestor zone este una dintre recomandările cu cel mai mare impact pe termen lung: fiecare metru pătrat de sol permeabil păstrat reprezintă capacitate de absorbție a apei pluviale și suport pentru rădăcinile vegetației mature.
Accesibilizare
Se propune o accesibilizare sistematică a cartierului, bazată pe un audit al barierelor existente (borduri, trepte, suprafețe degradate), realizat inclusiv cu implicarea persoanelor cu mobilitate redusă, ca fundament pentru intervenții prioritizate. Măsurile vizează în primul rând traseele principale și accesele în clădiri, prin coborârea bordurilor, introducerea rampelor și refacerea suprafețelor, integrate simultan cu semnalistica tactilă. Intervențiile trebuie realizate discret, fără a afecta coerența vizuală a spațiului public.
Integrare generală
Orice intervenție la scara întregului cartier trebuie armonizată cu observațiile și recomandările din Capitolul IV, V, și VI
EXEMPLE DE BUNĂ PRACTICĂ
Exemple locale de spații publice
Proiecte recente de revitalizare a spațiului public din România, unele ca rezultat al unui concurs deschis, reprezintă exemple în utilizarea diferitelor materialități și texturi și de accesibilizare pentru toate categoriile de locuitori